Biserica din Deal, avându-l ca protector pe Sf. Nicolae, a fost ridicată în perioada 1345-1525 şi este unul dintre cele mai importante monumente arhitecturale din Cetatea Sighişoarei, dar şi unul dintre cele mai reprezentative edificii ecleziastice în stil gotic din Transilvania. Existenţa unei cripte romanice, din secolul al XIII-lea, sub corul construcţiei actuale constituie dovada faptului că pe acel loc a existat în trecut o biserică mai veche. Mormintele păstrate în interiorul criptei datează din secolele XVI-XVIII.

Biserica este de tip hală cu un turn masiv plasat pe latura vestică. Forma asimetrică a turnului este rezultatul înglobării unui vechi donjon al cetăţii în masa zidăriei. Tipul de biserică hală este întâlnit pentru prima dată în spaţiul transilvănean la corul bisericii din Sebeş, la sfârşitul secolului al XIV-lea. A fost aplicat ulterior în cazul Bisericii Sf. Mihail din Cluj şi al Bisericii Negre din Braşov.

O serie de elemente arhitecturale încadrează Biserica din Deal în stilul gotic: corul prelung, bolÅ£ile pe ogive în reÅ£ea, ferestrele cu deschideri în  formă de arc frânt, decorate cu profiluri din piatră traforată, contraforturile care susÅ£in zidurile exterioare, deschiderea ÅŸi profilul bogat al ancadramentelor portalurilor. La exterior, pe latura sud-estică a corului, se păstrează sculpturi care alcătuiau probabil o scenă mai amplă a închinării magilor. Acestea sunt cu atât mai valoroase cu cât se numără printre puÅ£inele  sculpturi gotice în piatră din Transilvania.

Decorarea pereÅ£ilor interiori cu frescă a fost realizată în 1488 de pictorul Valentin care, înainte de anul 1500, a deÅ£inut ÅŸi funcÅ£ia de primar al oraÅŸului SighiÅŸoara. Pictura a fost acoperită în anul 1776, cu ocazia unor reparaÅ£ii. Dintre scenele rămase până astăzi, o compoziÅ£ie destul de amplă este Judecata de apoi de pe peretele navei nordice. CompoziÅ£ia surprinde prin complexitatea ei, dar ÅŸi prin modul de redare inovator, conform tendinÅ£elor RenaÅŸterii. 

Mobilierul bisericii a fost realizat de vestitul artist Johannes Reychmuth care a trăit la Sighişoara în secolul al XVI-lea şi care a creat mobilier în stil Renaştere. Un alt element foarte valoros este tabernacolul din piatră traforată, datând din secolul al XV-lea şi fiind una dintre cele mai frumoase sculpturi gotice decorative din Transilvania. Altarul poliptic cu reprezentarea Sfântului Martin datează din secolul al XVI-lea şi provine probabil dintr-un altar sighişorean. Stilul picturii de pe panouri se încadrează în faza de trecere de la gotic la Renaştere.

O amplă restaurare a bisericii a avut loc în 1934, când s-au descoperit picturile murale acoperite cu var în anul 1776. ÃŽnfăţiÅŸarea actuală este rezultatul restaurărilor din perioada 1991-2004, realizate de  FundaÅ£ia Messerschmitt din München. Ultimele săpături arheologice au avut loc în anul 2001, ocazie cu care s-au descoperit în partea de N-V a clădirii o serie de morminte din epoca migraÅ£iilor.

Bibliografie:
Erich Dubowy, Sighişoara, un oraş medieval, Bucureşti, Ed. Tehnică, 1957, pp. 110-126.
Vasile Drăguţ, Cetatea Şighişoara, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1968.

Autor: Maria Orosan-Telea