Nagy Szabó Ferencz
Nagy Szabó Ferencz, unul dintre cei mai importanţi cronicari mureşeni de la începutul secolului al XVII-lea, s-a născut la Tîrgu-Mureş într-o familie de comercinţi bogaţi, oameni implicaţi activ în politica Transilvaniei. Tatăl său, Nagy Szabó Jà nos, era în anul 1595 căpitan în oastea lui Sigismund Báthori, iar după 1600 i s-a alăturat domnitorului muntean Mihai Viteazul, în lupta de la Şelimbăr, motiv pentru care oraşul va beneficia de privilegii din partea acestuia. Unchiul său, Borsos Támas, a fost jude al oraşului şi sol trimis de Gabriel Bethlen la Constantinopol.
Nagy Szabó Ferencz a învăţat limba latină cu profesorul Joannes Decius Barovius de la Schola Particula, şcoala reformată din Cetate.
Între anii 1599 şi 1601 se află la Cluj unde îşi face ucenicia în meşteşugul croitoriei. În anul 1604 se căsătoreşte cu o clujeancă, Rosás Erzsébet. Pe lângă meseria de croitor pe care a practicat-o, cea mai mare parte a avuţiei sale o face din comerţ. Casa în care a locuit la Tîrgu-Mureş se află lângă Biserica Romano-Catolică şi a fost construită în jurul anului 1623, aşa cum dovedeşte şi inscripţia păstrată pe faţadă.
Între anii 1639-1642 a deţinut funcţia de administrator al cetăţii Gurghiului, fiind însărcinat de principele Rákóczi cu misiunea de refacere a zidurilor de apărare.
A început să-şi scrie memoriile la o vârstă înaintată, în anul 1653. A inclus în opera sa şi cronica bunicului său, Benczédi Székely István, care narează evenimente începând cu anul 1490. Cea mai mare parte a scrierii sale se bazează însă pe experienţe personale şi se referă la perioada în care a trăit cronicarul. În contextul evenimentelor din 1601, vorbeşte despre Biserica Reformată din Cetate pe care o descrie ca fiind una dintre cele mai frumoase din oraşele fortificate Transilvănene. Valoarea memoriilor sale rezidă în faptul că realizează o panoramă a mentalităţilor epocii şi a vieţii private din Tîrgu-Mureş. Abordarea istoriografică a lui Ferencz Nagy Szabó este diferită de cea a cronicarilor contemporani lui. Majoritatea dintre aceştia făceau parte din rândul nobilimii, pe când Nagy Szabó are un punct de vedere care aparţine unui orăşean, exprimând mentalitatea meşteşugarilor şi negustorilor ardeleni, categorie socială în curs de dezvoltare.
Bibliografie:
Ladislau Kocziany- Ferencz Nagy Szabó în vol. Profiluri mureşene, vol. I, Tîrgu-Mureş, Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Mureş, 1971, pp. 19-24
Autor: Maria Orosan-Telea
