“Vlahu / Vlasiu /… un talent foarte original, de o vigoare rustică impresionantă, plin de surprize, mereu nou în ideile ce le dezvoltă, un autodidact care se orienta uluitor de just în problemele de artă…"
Lucian Blaga, Luntrea lui Caron, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990

Ion Vlasiu s-a născut în 6 mai 1908 la Lechinţa, judetul Mureş. Între anii 1921-1926 urmează Şcoala de Arte şi Meserii din Târgu-Mureş, după care, între 1928-1930 studiază sculptura cu Romulus Ladea la Şcoala de Belle-Arte din Cluj. 1932 este anul în care deschide prima expoziţie personală de sculptură la Târgu-Mureş care este şi prima expoziţie de sculptură din acest oraş. În 1933 editează primul şi singurul număr al revistei de avangardă Herald împreună cu un grup de tineri intelectuali clujeni printre care Olga Caba, Yvonne Rossignon, Eduard Mezincescu, Eduard Pamfil, Wolf Eichelburg, Grigore Popa. Publică aici cu pseudonimul Saul Pelaghia. În 1938 deschide o expoziţie personală de pictură şi sculptură la Paris, la Galerie Contemporaine şi expune la Salon des Tuileries atât pictura cât şi sculptură. În 1939 publică romanul autobiografic “Am plecat din sat”, premiat cu Premiul Academiei Române. Este primul volum dintr-un vast ciclu autobiografic în care relatează meandrele formaţiei sale ca om şi ca artist şi care mai cuprinde “Poveste cu năluci” 1941, “Drum spre oameni” – 1962, “O singură iubire” – 1965, "Cartea de toate zilele" – 1984, “Succes moral” – 1985,  “Monolog asimetric” 1988,   “În spaţiu şi timp” (4 volume aparute intre 1970-1987), “Obraze şi măşti” 1994, “Casa de sub stejari” 1999.  Între timp, organizează numeroase expoziţii personale de sculptură şi pictură la Cluj, Bucureşti (1933 – Sala Hasefer; 1936 – Sala Mozart; 1942 – Sala Dalles, 1944 – Sala Dalles, 1957 – Sala Magheru, 1967 – Sala Dalles, 1978 – Sala Dalles, 1984 – expoziţie retrospectivă Sala Dalles), Timişoara, Braşov, Paris (1938), Varşovia (1977), Athena (1979). Participă la cele mai importante expoziţii colective din Bucureşti şi Cluj, precum şi la expoziţiile de artă românească din străinatate, printre care la Bienala de la Veneţia din 1976.

Profesor la Academia de Arte Frumoase din Timişoara (1938), redactor şef al revistei Arta (1966-1969), Ion Vlasiu este autorul mai multor monumente dedicate unor evenimente sau figuri memorabile ale istoriei şi culturii româneşti – Maternitate (Bucureşti, 1958), Horia, Cloşca şi Crişan (Cluj, 1974), Monumentul Unirii (Blaj, 1975), Monumentul lui Aurel Vlaicu (Tîrgu-Mures 1976), Ion Creangă (Piatra Neamţ, 1983). A fost distins cu mai multe premii printre care Premiul Academiei Române, 1939, Premiul Anastase Simu, 1942, Doctor Honoris Causa al Universităţii Babes-Bolyai din Cluj, 1993. Ion Vlasiu a încetat din viaţă în 18 decembrie 1997. Despre opera lui Ion Vlasiu s-au scris peste 700 de articole şi i-au fost consacrate trei albume cu studii monografice scrise de Dan Grigorescu (1970), Ion Frunzetti (1973) şi Călin Demetrescu (1987). Lucrări ale sale se află expuse în principalele muzee din România (Bucureşti, Cluj, Constanţa, Oradea, Tîrgu-Mureş). La Tîrgu-Mureş este deschisă din 1980 Galeria Ion Vlasiu apartinând Muzeului judeţean, unde sunt expuse peste 100 de lucrări de pictură şi sculptură ale artistului.

Bibliografie:
Lucian Blaga, Luntrea lui Caron, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990
www.vlasiu.go.ro

Autor: Laurenţiu Blaga