Gheorghe Şincai, unul dintre cei mai importanţi membri ai Şcolii Ardelene, personalitate de marcă a culturii româneşti prin erudiţia sa şi prin acţiunile puse în slujba educării marii mase a populaţiei, s-a născut în localitatea Râciu de Câmpie din Scaunul Mureş.

Şi-a început studiile la Colegiul Reformat din Tîrgu-Mureş împreună cu profesorul Tóth Kovászani, a cărui amintire o va păstra toată viaţa. Între anii 1768 şi 1772 frecventează cursurile Seminarului Iezuit din Cluj-Napoca. Urmează în formarea sa scolastică un an petrecut la Gimnaziul Piarist din Bistriţa. Studiile doctorale le face la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, unde pleacă împreună cu Petru Maior şi unde va rămâne până în 1779. Activează acum ca bibliotecar al Colegiului, având astfel acces la un număr foarte mare de documente, ceea ce îi va permite realizarea de ample cercetări în legătură cu originea şi trecutul poporului român, fundamentându-şi teoria latinităţii acestuia. La Roma obţine doctoratul în filosofie şi teologie. Între 1779 şi 1780 studiază la Viena dreptul public şi bisericesc.

Reîntors în ţară va ocupa postul de profesor la Gimnaziul din Blaj, iar din 1884 va fi director al învăţământului greco-catolic din Transilvania, contribuind în această calitate la înfiinţarea foarte multor şcoli confesionale în mediul rural şi traducând materialele didactice fundamentale.

Cariera sa este întreruptă în 1794 când va fi închis pentru un an de zile la închisoarea din Aiud din cauza unor intrigi. Şirul întâmplărilor nefaste continuă cu pierderea unor procese legate de averea de la Râciu de Câmpie, moştenire de familie, care atrage după sine şi pierderea siguranţei materiale.

Între 1797 şi 1803, Şincai devine profesorul particular la copiilor contelui Daniel Vass din Ţaga (jud. Cluj), apoi lucrează ca şi corector al publicaţiilor în limba română pentru Muzeul Diplomatic, Istoric şi Juridic al lui Martin Gheorghe Kovachich din Buda. Spre sfârşitul vieţii se retrage la Sinea, aflată pe teritoriul Sloveniei de astăzi, unde este găzduit de copiii contelui Vass, foştii săi elevi şi unde va rămâne până la stingerea sa din viaţă, la data de 2 noiembrie 1816.
Legăturile pe care le are cu oraşul Tîrgu-Mureş sunt destul de puţine după anii copilăriei. În anul 1895, după ce iese din închisoarea de la Aiud, Şincai se află pentru un timp la Râciu de Câmpie, la surorile sale, de unde se deplasează şi la Tîrgu-Mureş. Documentele vremii consemnează un proces pe care îl intentează pentru furt, gazdei la care înnoptează în data de 2 decembrie 1795. După o judecare de doi ani, pierzând procesul, Şincai nu se va mai întoarce în oraş.
 
                                                                              ***

Activitatea intelectuală şi studiile pe care le realizează de-a lungul vieţii fac din Gheorghe Şincai un om de cultură polivalent, în conformitate cu spiritul iluminismului care domina epoca în care a trăit. A fost istoric, pedagog, teolog şi lingvist. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără: „Hronica românilor şi a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările şi faptele unora faţă de ale altora nu se pot scrie pre înţeles, din mai multe mii de autori, în cursul a treizeci şi patru de ani culese”, „Elementa linguae daco-romanae sive valachie”, scrisă în colaborare cu Samuel Micu, „Catehismul cel mare cu întrebări şi răspunsuri alcătuit şi întocmit pentru folosul şi procopseala tuturor şcoalelor normaliceşti a neamului românesc” sau „Învăţătură firească spre surparea superstiţiei norodului”.

Bibliografie:
Traian Popa, Monografia oraşului Tîrgu-Mureş, Fundaţia Culturală "Vasile Netea", 2005 (prima ediţie 1932), pp. 272-277.
Melinte Şerban, Cultura mureşeană în memoria cărţilor, Ed. Ardealul, Tîrgu-Mureş, 2006, pp. 9-25.

Autor: Maria Orosan-Telea