Om politic, jurist şi publicist, Emil A. Dandea a fost alături de antecesorul său Bernády György, unul dintre cei mai importanţi primari ai oraşului Tîrgu-Mureş. Activitatea sa din timpul celor două mandate a marcat într-un mod favorabil evoluţia oraşul, care a cunoscut acum reale perioade de înflorire economică şi culturală. Din discursurile rostite cu ocazia investirii în funcţia de primar, rezultă dorinţa profundă de realizare a prosperităţii Tîrgu-Mureşului în contextul noului stat, România, respectând însă tradiţia şi munca celor pe care îi urmează.

Dandea s-a născut la 23 ianuarie 1883, în comuna Bucium din judeţul Alba. Provine dintr-o familie cu vechi tradiţii în lupta pentru afirmarea drepturilor naţionale ale românilor. Bunicul său, Ionuţ Dandea, a fost căpitan în oastea lui Horea, iar tatăl său, Simion Dandea, s-a implicat în mişcarea memorandistă. După terminarea studiilor primare şi gimnaziale, va urma Facultatea de Drept din Cluj-Napoca, iar apoi Academia Comercială din Viena. Sfârşitul Primului Război Mondial şi întregirea României Mari îl găseşte pe Emil Dandea cu studiile juridice absolvite şi în funcţia de preşedinte al Societăţii Tinerimii Române din Cluj. În această calitate va participa la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918, de la Alba-Iulia. După de Consiliul Dirigent începe să-şi exercite funcţia de guvern provizoriu în Transilvania, administraţia maghiară va fi înlocuită treptat cu cea românească. În aceste condiţii Dandea este numit secretar şi consilier la primăria din Cluj-Napoca.

Primul său mandat de primar la Tîrgu-Mureş începe în anul 1922 după o perioadă de stagnare şi chiar de regres a situaţiei economice şi sociale a oraşului. Preocupările lui Dandea se vor îndrepta spre reorganizarea administrativă şi revigorarea culturii româneşti. Va asigura clădiri pentru funcţionarea şcolilor româneşti: Liceul de băieţi „Al. Papiu Ilarian”, Liceul „Unirea” de fete şi Şcoala Comercială. Vor fi iniţiate în această perioadă proiectele pentru construirea Catedralei Ortodoxe şi a Catedralei Greco-Catolice. De asemenea se vor înălţa statui ca Monumentul Latinităţii sau statuia lui Avram Iancu, care să facă referire la istoria poporului român. Tipografia şi editura primăriei vor avea o activitate intensă. Se publică reviste, gazete şi cărţi (ex: publicaţia „Oraşul”, ziarul „Glasul Mureşului”). Pe plan economic şi social marile sale merite au fost: lichidarea tuturor datoriilor primăriei, introducerea gazului metan, acordarea unui număr foarte mare de autorizaţii pentru ridicare de clădiri noi etc.

În anul 1923 se căsătoreşte cu Sidonia Cristina din Topliţa, nepoata patriarhului Miron. La doi ani după terminarea primului mandat de primar -   începând din anul 1926 – va reprezenta Mureşul ca deputat în Parlamentul României. Va rosti acum celebrul discurs: „Nemulţumirile Ardealului şi chestiunea minoritară”. După expirarea mandatului de parlamentar revine la Tîrgu-Mureş unde îşi va exercita pentru câţiva ani meseria de avocat. Între timp continuă activitatea politică ca membru al Partidului Naţional Liberal, în anul 1934 devenind preşedinte al Organizaţiei Judeţene Mureş a P.N.L.

În timpul celui de-al doilea mandat de primar, 1934-1937, se finalizează o serie de proiecte începute de Dandea în perioada 1922-1924. Astfel, va fi terminată construcţia celor două catedrale şi a căminului de ucenici. Îl va susţine pe Aurel Filimon pentru înfiinţarea Muzeului de Istorie, Arheologie şi Etnografie şi pe Aurel Ciupe pentru reorganizarea Pinacotecii Municipale şi pentru achiziţionarea unor opere de artă româneşti. De asemenea, Aurel Ciupe va organiza cu acordul şi susţinerea Primăriei o şcoală liberă de desen şi pictură. Tot pe plan cultural susţine organizarea manifestării cu titlul „Luna culturală”.

În urma revenirii Tîrgu-Mureşului la Ungaria – în 1940 – Dandea se refugiază la Bucureşti. După eliberare se întoarce şi participă la alegerile din noiembrie 1946. Pierde însă din cauza jocurilor politice ale noului Partid Comunist. Odată cu instaurarea totalitarismului comunist va suporta toate consecinţele, ca mulţi alţi oameni politici din perioada interbelică. Între 1952 şi 1953 este arestat şi trimis la muncă forţată, iar între 1953 şi 1955 i se impune domiciliu forţat la Tazlău. Moare la Bucureşti, în anul 1969, dar va fi înmormântat, aşa cum şi-a dorit, în cimitirul Bisericii de Lemn din Tîrgu-Mureş.

Bibliografie:
Melinte Şerban, Aspecte ale vieţii culturale târgumureşene în perioada interbelică în vol. "Un om pentru Tîrgu-Mureş: Emil A. Dandea", Tîrgu-Mureş, Fundaţia Culturală "Vasile Netea", 1995, pp. 74-77.

Autor: Maria Orosan-Telea