Bolyai János a fost un om de ştiinţă de renume mondial, cu un loc bine determinat în istoria matematicii, datorită teoriilor sale prin care fundamentează geometria neeuclidiană. Destinul său a fost strâns legat de cel al tatălui său, Bolyai Farkas, care i-a fost profesor şi care l-a iniţiat în ştiinţa matematicii.

János s-a născut la Cluj, la 15 decembrie 1802. A copilărit şi a studiat la Tîrgu-Mureş, unde tatăl său primise un post de profesor pentru catedra de matematică, fizică şi chimie. La nouă ani va începe să studieze matematica împreună cu acesta dar va dovedi înclinaţii deosebite şi pentru vioară. În toamna anului 1818, la doar 16 ani, este înscris la Academia tehnică militară din Viena. După terminarea studiilor, la 6 septembrie 1822, este numit sublocotenent în corpul de ingineri şi este repartizat la Direcţia Fortificaţiilor din Timişoara. Munca de inginer militar nu-l satisface pe deplin, astfel că toată atenţia şi energia sa se îndreaptă spre teoria paralelelor, despre care doreşte să publice o lucrare. După o absenţă de 6 ani de acasă, în 1825, János revine pentru o scurtă vizită la Tîrgu-Mureş. Îi va prezenta cu această ocazie manuscrisul lucrării, tatălui său. Farkas încearcă să-şi convingă fiul să renunţe la obsesiile legate de teoria paralelelor, a cărei demonstraţie o consideră sortită eşecului. Acesta este motivul care va duce la primele conflicte între cei doi Bolyai. Sfaturile tatălui nu vor fi urmate, iar acest lucru se va răsfrânge asupra activităţii sale profesionale din ce în ce mai neglijate.

Lucrarea va fi publicată la Tîrgu-Mureş în anul 1831, iar în 1832 va fi adăugată ca anexă, sub numele de Appendix, la volumul Tentamen al tatălui. Enorma valoare ştiinţifică a acestei lucrări rezidă în faptul că prin ea, Bolyai János pune bazele teoriei geometriei neeuclidiene. Lucrarea va fi trimisă şi celebrului matematician Gauss, prietenul din tinereţe al tatălui său. Cu toate că ideile expuse în lucrare sunt apreciate de acesta, răspunsul care vine din partea lui Gauss i se va părea lui János rezervat şi descurajator.

În anul 1833, la 31 de ani, János se pensionează pe motive medicale. Starea de continuă nervozitate şi ipohondria îl fac inapt pentru serviciul militar. Revine la Tîrgu-Mureş într-o stare sufletească nu tocmai bună. Întâlnirea cu Rozalia Orban, de care se îndrăgosteşte imediat va fi de bun augur. Doreşte să se căsătorească cu această, dar nu poate din cauza lipsurilor financiare necesare pentru întreţinerea unei familii. Tatăl său refuză să-i acorde o parte din moştenire în acest scop, motiv pentru care se iscă o nouă ceartă între cei doi.

În 1834 se retrage împreună cu Rozalia pe domeniul familiei Bolyai la Domald, unde va avea parte de o perioadă liniştită. Începe acum să redacteze Ştiinţa spaţiului, o lucrare prin care doreşte să fundamenteze principiile de bază ale geometriei. În Introducere face istoricul teoriei paralelelor. Se hotărăşte să participe la concursul Societăţii Ştiinţifice din Leipzing cu problema perfecţionării teoriei geometrice a mărimilor imaginare. Lucrarea nu este acceptată, fapt ce va constitui o nouă dezamăgire pentru János. Neşansa face ca teoria cuaoternionilor cuprinsă aici să fie făcută publică peste 17 ani de un matematician irlandez, William Rowan Hamilton, care devine celebru datorită acesteia.

Spre sfârşitul vieţii, din cauza deselor insuccese şi dezamăgiri îşi va îndrepta atenţia spre sistematizarea unor teorii utopice despre fericirea omului: Doctrina fericirii generale.

Bolyai János moare la 27 ianuarie 1860 singur şi părăsit, fără a avea parte de recunoaşterea meritată pentru descoperirile sale ştiinţifice. Miile de pagini cu însemnările sale vor fi încredinţate Colegiului Reformat din Tîrgu-Mureş. La doar 7 ani după moartea sa, Appendix-ul va fi tradus în limba franceză şi apoi în limba italiană. Astăzi valoarea sa este incontestabilă, fiind considerat un clasic la ştiinţei universale.

Bibliografie:
L. Kocziány- Cei doi Bolyai în vol. "Profiluri mureşene", vol. I, Tîrgu-Mureş, 1971.

Autor: Maria Orosan-Telea