Anchete

Imaginaţi-vă  un Tîrgu-Mureş în care, la fiecare colţ de stradă, poţi vedea un moment de teatru live, un concert de coarde, un poet recitându-şi poeziile, un stand de carte, un pictor lucrând  sau alte lucruri ce ţin de cultură.  Sau, mai bine, încercaţi să vă închipuiţi la ceasul cu flori un panou tridimensional pe care sute de afişe te îndeamnă să îţi faci agenda timpului tău liber, multitudinea ofertei punându-te în dificultate. Imaginaţi-vă contextul în care tot al treilea om pe care îl întâlneşti în oraş vorbeşte o altă limbă decât româna sau maghiara. Nici nu este atât de greu acest exerciţiu de imaginaţie. Unii l-au transpus de la nivelul imaginativ la cel enunţiativ, adică, vorba românului, au gândit cu voce tare. Este “Tîrgu-Mureş - capitală culturală” o utopie, un proiect entuziast şi fără posibilitatea de a pune în practică? Este pregătit oraşul pentru o astfel de ofertă culturală atât din punct de vedere al potenţialului economic dar, mai ales, cel al publicului consumator de cultură? Sau punerea în practică a unui asemenea proiect este o şansă a acestui oraş de a îşi sedimenta poziţia şi, mai ales, de a-şi verifica posibilităţile?


Promotorul Mihai Mălaimare


Ideea nu e nouă. Ea are la bază o iniţiativă a lui Mihai Mălaimare. Mai exact, conform proiectului, în fiecare an este desemnat un oraş (de preferinţă capitala de judeţ) pentru a fi Capitala Culturală a României. Printr-o Hotărâre de Guvern se alocă o sumă acceptabilă (1 milion de euro) la care, evident, administraţiile locale vor veni cu unele completări. Printre obiectivele văzute de Mihai Mălai mare se numără stimularea orgoliului comunităţilor locale, atragerea valorilor locale, rezolvarea infrastructurii la nivelul unor localităţi, punerea într-o situaţie favorabilă a elementului cultural local care va căuta şi el să se ridice la un nivel cât mai serios, evaluarea pontenţialului şi a perspectivelor pentru fiecare comunitate în parte.


Cine vrea Tîrgu-Mureş - capitală culturală?


Pentru prima dată la Tîrgu-Mureş s-a discutat despre acest proiect, în toamna lui 2008, când, la o întâlnire a celor care conduc instituţiile de cultură, directorul interimar al Teatrului Naţional, Vlad Rădescu, a pus în discuţie această posibilitate. La acea întâlnire, la care au participat şi reprezentanţi ai autorităţilor locale, s-a mers chiar mai departe, unii trecând de la capitala culturală a României la cea a Europei. Înfierbântaţi şi entuziaşti, majoritatea celor prezenţi se vedeau deja plimbându-se prin centrul Tîrgu-Mureşului ca printr-un oraş alegoric-cultural, în care toată lumea respiră actul creator în multitudinea ariilor sale de acoperire. Alţii au fost mai rezervaţi, specificând că la nivelului culturii oraşului sunt probleme mici dar cu bătaie mare ce au rămas încă nerezolvate. S-a vorbit atunci chiar de semnarea unui “Pact Cultural” prin care semnatarii să contribuie la profesionalizarea culturii dar şi dezvoltarea infrastructurii culturale. Rectorul Universităţii de Artă Teatrală Tîrgu-Mureş, Gasparik Attila, a argumentat impunerea unui obiectiv atât de îndrăsneţ prin faptul că doar dacă îţi propui lucruri grandioase reuşeşti să faci ceva. S-a vorbit la acea întâlnire despre lucruri care dacă ar fi fost puse în practică, deja ar fi fost făcuţi nişte paşi importanţi. De exemplu, s-a propus înfiinţarea unei case unice de bilete pentru toate instituţiile de spectacole, panouri speciale de afişaj, consultare comună în ceea ce priveşte programarea evenimentelor culturale. Nu au trecut nici şapte zile şi cei care vedeau deja capitala europeană a culturii la Tîrgu-Mureş îşi programau spectacolele la aceeaşi oră, în aceeaşi zi. Mesajul dat publicului a fost bun: părea că se formează un pol cultural important, cu un cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte fenomenul cultural. Unii şi-au pus speranţe mari în acest demers, alţii nu au dat prea multe şanse de izbândă proiectului. Cert este că la această oră, nimic din ceea ce s-a propus la acea întâlnire nu s-a concretizat în vreun fel.


Tot despre bani e vorba


În proiectul său, Mihai Mălaimare prevedea ca localitatea desemnată să fie capitala culturală a României să primească un milion de euro pentru punerea în aplicare a proiectului, restul banilor necesari să fie alocaţi de la bugetele locale. În general, apetenţa autorităţilor publice mureşene pentru actul cultural este destul de ridicată, mai ales dacă privim lucrurile în comparţie cu alte judeţe din ţară, judeţe în care nu există sesiunile anuale de finanţare pe care le au atât Consiliul Judeţean Mureş cât şi Consiliul Local Tîrgu-Mureş. Evident, aceste sume nu sunt suficiente pentru a putea finanţa un program cultural care să se întindă pe durata unui întreg an. Oricum, una dintre condiţiile esenţiale pentru ca banii acordaţi prin aceste concursuri de proiecte organizaţiilor non-guvernamentale să fie canalizaţi pentru “Tîrgu-Mureş – capitală culturală” ar fi aceea prin care proiectele ong-urilor să aibă ca şi tematică, tocmai ideea de capitală europeană. 


Există public cultural în Tîrgu-Mureş?


În luna martie a anului 2009, Reea SRL şi Marketing Sondaje Relaţii Publice au dat publicităţii un studiu privind orientarea fenomenului cultural la nivelul judeţului Mureş. Acest studiu a scos la iveala o serie de date interesante cu privire la apetitul tîrgumureşenilor pentru cultură. Astfel, se constată, că cel puţin la nivel declarativ, în oraşul Tîrgu-Mureş există un interes ridicat spre cultură, doar 3,4% din repondenţi menţionând ferm că nu sunt interesaţi de viaţa culturală, iar pe de altă parte, că majoritatea celor ce prezintă interes sunt şi mulţumiţi de ceea ce denumim generic „ofertă culturală”. Cu cât este mai ridicat nivelul studiilor, cu atât mai mare e apetenţa spre cultură şi implicit aprecierea pozitivă a ofertei culturale. Urmărind răspunsurile la întrebarea privind modul preferat de petrecere a timpului liber, observăm că 85% din tîrgumureşeni sunt orientaţi spre activităţi care se desfăşoară în afara casei, şi care fac parte din “oferta culturală” a oraşului. Aproape jumătate din populaţia oraşului obişnuieşte să meargă la teatru, ceea ce se explică prin faptul că în Tîrgu-Mureş există o şcoală de teatru cu tradiţie, pe de altă parte prin faptul că sunt mai multe tipuri de teatre, instituţional vorbind, iar pe de altă parte că în jurul acestor instituţii se mai desfăşoară şi alte tipuri de activităţi/programe culturale. Doar 1,2% din respondenţi declară că cheltuie pentru cultură mai mult de 100 RON lunar. Ceea ce însemnă de exemplu achiziția a 3 cărţi, sau participarea la 7-8 specatcole de teatru. Acestea sunt doar câteva dintre interpretările rezultatelor studiului amintit, rezultate ce ar trebui să pună pe gânduri pe cei care ţin în mâini frâiele culturii tîrgumureşene. Mai avem şi varianta prin care punerea în practică a unui proiect de asemenea anvergură să ducă la câştigarea unui public de profil. Cu alte cuvinte, după un an de manifestări culturale, să crească apetitul tîrgumureşenilor pentru actul cultural.


Baza materială


Din punctul de vedere al infrastructurii culturale, Tîrgu-Mureş pare că stă destul de bine. Existenţa spaţiilor de spectacol disponibile într-un număr rezonabil în comparaţie cu alte localităţi face din Tîrgu-Mureş un caz aproape singular în ţară. Teatrul Naţional cu cele două săli, Palatul Culturii cu cele trei săli (dacă punem la socoteală şi Sala de Oglinzi), Teatrul Studio al Universităţii de Artă Teatrală, Casa de Cultură “Mihai Eminescu”, Teatrul Ariel, Teatru 74, Teatrul Scena, Teatrul Yorick. Dacă mai punem la socoteală teatrul de vară putem spune că municipiul Tîrgu-Mureş are toate premisele pentru a putea găzdui un proiect de o asemenea anvergură.


Instituţii de cultură


În afara unei baze materiale extrem bune, în Tîrgu-Mureş gasim o pleiadă de instituţii de cultură şi ong-uri cu profil cultural. În primul rând, avem unul dintre (tot mai) puţinele teatre naţionale din România. Cu o trupă întinerită, cu o nouă conducere artistică şi administrativă, cu o stagiune plină de spectacole importante, cu două săli de spectacol, Naţionalul tîrgumureşean ar putea constitui unul dintre pilonii importanţi ai Capitalei culturale. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că în Tîrgu-Mureş există o Filarmonică cu un bun renume naţional şi internaţional. Avem un Muzeu Judeţean cu multe secţii ce au de oferit vizitatorilor expoziţii extrem de variate ca şi tematică. Să nu uităm de Teatrul Ariel care acoperă două categorii importante de public: copiii şi tineretul. Există Şcoala Populară de arte, ansamblurile folclorice din subordinea Consiliului Judeţean. Luăm în calcul şi Uniunea Artiştilor Plastici Mureş precum şi Asociaţia Artiştilor Plastici Mureş cu cele două spaţii de expoziţii pe care le deţin. Intrând în zona ONG-urilor nu putem să nu amintim de Teatru 74 şi Teatrul Scena. Rămânând în zona teatrului ne gândim la Teatru Studio al Universităţii de Artă Teatrală Tîrgu-Mureş. Având în vedere că majoritatea instituţiilor de spectacol beneficiază de două secţii (română şi maghiară) oferta culturală este aproape dublă.


În loc de concluzie


Avem aşadar, premisele unui proiect important pentru acest oraş. Un proiect ce ar aduce prestigiu, imagine şi, nu în ultimul rând, public. Ideea a fost aruncată pe "piaţă", a fost discutată, analizată. De aici şi până la punerea ei în practică e cale lungă. Depinde de cei care au pârghiile să pună pe hârtie un plan de bătaie. De la autorităţi, la artişti. Autorităţile să înţeleagă că un astfel de demers este la fel de important  precum proiectele economice. iar artiştii, să înţeleagă că în artă nu există concurenţă. Poate doar diferite moduri de interpretare.

Laurenţiu Blaga